Pizdulicea nu gadeste asa!
Îţi mai aduci aminte când erai mic şi mama te ameninţa că te dă la ţigani dacă eşti rău? Ei bine, mama mea ridica arătătorul spre mine (puţin strâmb, puţin câş) şi mă apostrofa tragicomic: Nu fi pizdulice!
Acum am înţeles ce vroia să spună.
Ai fost vreodată părăsit când ţi-era lumea mai dragă de o femeie sub pretextul că “vrea să-şi trăiască viaţa?” Felicitări, te-ai lovit de pizdulice. Ai vreo prietenă care crede că terapia prin şoping e o metodă testată medical? Este chiar ea, pizdulicea!
Carieristă feroce care în timpul liber bea de stinge şi merge în vamă ca să se simtă liberă? Pizdulice! Femeie care simte că şi-a pierdut copilăria prea repede (eventual pentru că şi-a tras-o prima oară la 14 ani, căci deh, era emancipată şi liberă) şi acum, la 30, gângureşte ca un prunc nou-născut şi are comportament de preşcolar uşor retard? Pizdulice! Pseudo-poetă care suspină amarnic după vampirul din Twilight şi crede că nu va găsi niciodată dragostea adevărată pentru că bărbaţii sunt toţi nişte animale needucate? Pizduliceeee! Rafinată care crede că valoarea unui lucru se măsoară în preţ şi că dacă mănânci ceapă la restaurant înseamnă că eşti culmea ţărănismului? Rafinizdulice!
Feministă care vede în relaţiile interumane o continuă luptă, din care numai una poate ieşi câştigătoare? Feminizdulice!
Indecisă, confuză, labilă psihic (mi-e cald, mi-e frig, mi-e cald, mi-e frig) şi mândrindu-se prin târg cu lipsa capacităţilor ei practice, pentru că vezi-doamne, ea e intelectuală, deci nu ştie să şteargă praful? Confuzdulice!
Cum o recunoşti? Nu-i chiar uşor. Spre deosebire de piţipoancă, identificabilă în maxim cinci minute prin prostia debordantă, pizdulicea deseori are mai mult decât paie în cap. A citit nişte cărţi, a făcut o şcoală, a ieşit în lume. Semnul distinct de recunoaştere e singtagma “vreau să-mi trăiesc viaţa”, care de obicei apare în legătură cu dorinţe latente de sex variat şi călătorii prin alte ţări. Pizdulicea nu crede în relaţii, ea vrea să fie liberă. Nu crede în responsabilităţi, vezi mai sus. Munceşte, se întreţine oarecum, dar nu ştie ce vrea să facă în viaţă. Oricum, ceva creativ, artistic, să se potrivească vieţii ei sălbatice şi libere. Ajunge la perfecta dezvoltare în jurul vârstei de 24 de ani, după ce termină facultatea şi se angajează prima dată. Jonglează abil între gaşca de prieteni şi gaşca de la giob, iese 5 zile pe săptămână în club după care trăieşte din pâine şi margarină până la următorul salariu. Chestie de care e foarte mândră (”ce boemă sunt!”) şi cu care se laudă la toată lumea, indiferent dacă vrei să asculţi asta sau nu.
Dacă are ceva bani, îşi ia maşină, să meargă cu gaşca în vamă. Serialul preferat e Sex and the City, pentru că “fetele alea sunt aşa de fabuloase!” Îşi trăieşte viaţa în concedii aleatoare prin diverse ţări şi agăţând tipi de toate naţiile, după care le compară performanţele în pat. Detaliat. Chiar dacă nu vrei să auzi asta. Ea e liberă.
Se ofileşte brusc după 30 de ani, când începe să ticăie ceasul biologic, libertatea se traduce subit în singurătate iar boemia în lipsă de orientare. Se resemnează ironic “bărbaţii sunt ca veceurile, ori ocupaţi ori plini de căcat.”
Mâna sus cine n-are o pizdulice în anturaj!
