731

Taverna

Povestea noastră începe altfel de această dată, într-un sătuc idilic de la marginea unui orăşel drăguţ de provincie, aici … în acest sătuc o mulţime de oameni importanţi se asezară la sfat într-o zi, chiar în faţa unei renumite taverne din localitate. O bodegă de fapt!
Mulţi piraţi, o droaie de marinari, câţiva oameni cinstiţi, însă majoritatea alcoolici anonimi, trecuseră porţile tavernei de ceva timp încoace, însă niciodată ca acum.
Puzderie de oameni importanţi după cum spuneam, ai localităţii, stau şi discutau o iminentă problemă; un puşti, crescut pe meleagurile sătucului, într-o familie sărmană, care s-a chinuit ani de zile să îşi ducă traiul de pe o zi pe alta, alături de ceilalţi doi fraţi ai săi – un frate şi o soră mai mică – ajunseră în scurt timp după plecarea tatălui lor la curtea marelui împarat francez, să se descurce mai bine şi să scoată capul în lume.

– Problema se pune în felul următor, zise unul din cei mai în vârstă, noi trebuie să aflăm ce mama dreacu învarte acest personaj… prea s-au ridicat în ultimul timp…
– Stiu eu! Zice unul mai pricăjit, şi dintr-un colt întunecat al tavernei un slăbănog înăltuţ şi foarte ponosit, cu o sticlă de Azuga în mână, rânjeşte ironic:

– Am auzit că ăl mare are un parc de dezmembrări auto printr-un satuc vecin şi se laudă că e al lui, dar cică de fapt este al unei persoane cu care el este prieten…
Rumoare, zumzet şi glasurile celor din tavernă răsunau în cor. Ce nenorocit!
– Bună informaţie, trimiteţi iscoadele vedeţi ce învârte, prefăceţi-vă că sunteţi clienţi, o să vă ajute că ştiu eu sigur că este mai plin de el şi foarte naiv … poate o să vă dea şi pe gratis;
– Da ăl mijlociu, mai pipenicit ce învârte? Zise un alt beţiv, care scuipa nişte seminţe de floarea sorelui într-un coif improvizat dintr-un ziar de scandal;
– Ăla e bine… n-ai văzut ca s-a însurat cu aia frumusică cu bani, are casă, avea el maşina şi învârte nu ştiu ce pe la gaze!
– Aia mică… nu mai vorbesc, ce noroc pe ea să câstige la Super Bingo, dacă nu o vedeam la televizor, ziceam că e vrajeala! Păcat ca nu mai are trăsura aia ca să îi mai fur numerele, ce jmecheri am fost atunci, să îi vezi ce se învărteau pe lângă ea …
– Eu am auzit că prietenul ei este hoţ de buzunare şi că trăsura aia pe care o avea era furată!
– Nu! le-a fost luată de cămătari că aveau datorii!
– Oooo, foarte bine zise cel bătrân!
– Să îi punem sub urmărire, aflaţi tot!
– Ordin… să se dea sfadă în ţară, toţi cei care aduc informaţii preţioase despre el şi familia lui, care să îi înfunde, vor fi recompensaţi în galbeni , greutatea corpului lor!
Zis şi făcut! Să ne apucăm de treaba!

LASA-I SA MA URASCA!

Let them hate me!

Asta se întâmpla acum ceva timp în acest sătuc … de atunci, toţi alcoolici locului caută zvonuri despre această familie, în speranţa ca vor dobândi faimă şi bani!
Între timp ei îşi văd liniştiţi de viaţa lor, de familia lor şi sunt subiectul acestor discuţii la sfat, periodic!
Întrucât mă întâlnesc cu el zilnic am aflat că :
„Ştiu ce se vorbeşte… ştiu că sunt deranjaţi de simpla mea prezenţă, deşi niciodată nu i-am deranjat.
Nu mă interesează ce se vorbeşte şi aşa cum am mai spus, am să continui să vă salut, să vă răspund la telefoane şi să vă ajut în problemele voastre legate de maşini, calculatoare sau orice alta nevoie aţi avea, însă niciodată nu am să stau cu voi la cerşit de bani de la copiii de la Agricol-Mărăcineni, sa rumeg la seminţe ca un papagal în faţa blocului lânga rromii din vecinătate, şi să trag de sâni puştoaice de la liceu, lăudându-mă, „ce bărbat fatal sunt când leşină după mine o ţărăncuţă de la liceu şi mă mângâie pe burta ce se răsfrânge pe deasupra curelei mele Harmani!

Închei prin a spune „ Prin realizări şi multă carte, am doar parte de venin, dar invidia ce mi-o poartă îi afundă în declin!” Eu pot, voi ?

Comments

comments