Blogpost

De ce sunt ateu ?

Înainte să răspund acestei întrebări vreau să va spun ceva ce mi-ar plăcea să fie adevărat :

Ce te faci atunci când mori și mergi în față lui Dumnezeu și acesta te întreabă :

-Hey , cum a fost toată viața pe care tocmai ai încheiat-o, trăind în Rai ?

Îmi place dezbatearea asta, întotdeauna mi-a plăcut și știu că de fiecare dată când întru într-o astfel de polemică atât eu cât și persoană cu care mă contrazic, ne pierdem de fiecare dată timpul, încercând să îl convingem pe celălalt că avem dreptate, iar acum această discuție poate continuă numai dacă… oricare din noi putem accepta faptul că Dumnezeu se poate să existe sau se poate să nu existe.

Cred din start că trebuie să înțelegem credința că fiind o noțiune cel puțîn îndoielnică.

Totuși , ce este credința ?

După toată calculele mele dacă există suficiente dovezi pentru existența cuiva de ce am avea nevoie de credință ? Avem nevoie de credință în ceva doar atunci când ne lipsesc dovezile clare. De fapt asta este definiția credinței, lipsa dovezilor clare.

Și pot să dovedesc asta. Priviți acest peisaj din natură :

Frumos nu ? Vedeți acest lac ? Pentru mine aceasta este analogia perfectă a credințelor din religie. Arată cât de simplu și de ne-eficient este creierul nostru atunci când vine vorba de a ne înșela simțurile și de a ne face să NU vedem și alte perspective.

Această iluzie este menținută până în momentul dezvălauirii realității, deoarece creierul nostru este incapabil să își schimbe perspectiva în privința camerei de filmat și de fapt a ceea ce reprezintă această poză în esență ei, decât în momentul în care observăm adevărul.

 Acum dacă îți aduc dovezile clare și tu ești dornic și capabil să accepți acest adevăr sau acest altceva și să privești poză din alte unghiuri, un creier rațional (sau o persoană rațională… spus mai bine), poate să fie făcut să creadă că de fapt ceea ce în această poză este de fapt un zid/ un gard … este un lac.

Acum privește poză mai atent.

După ce realizezi că de fapt acest zid/gard nu este lacul sus menționat îți dai seama cât de ridicol ai putut să fi crezând că un zid este de fapt un lac.

Realitatea nu s-a schimbat deloc, însă schimbându-ne perspectiva acum îl vedem drept ceea ce este el de fapt. Odată ce realizezi ce este , nu te mai poți întoarce la credința că acest peisaj prezintă un lac…

Acum ajung acolo unde vreau eu să ajung de fapt. Realizează că după ce ai văzut că acesta este un zid, după ce eu l-am atins, m-am urcat pe el și știu cu certitudine că nu este un lac, cineva vine și încearcă să mă convingă că nu am dreptate și că peisajul prezintă în fapt lacul… .

Poți să încerci să le spui că l-ai văzut de pe cealaltă parte, că l-ai simțit cu mâna ta… cum crezi că te-ai simți dacă persoană cu care vorbești îți spune că în regulă… dar eu totuși cred că este un lac, nu mă interesează alte perspective, văd din unghiul ăsta și știu că este un lac, asta prieteni numesc eu credință.

Atâta timp cât nu vedeți alte perspective nu aveți cum să credeți în o posibilă ne-existența a lui Dumnezeu, și înțeleg asta pentru că nici eu nu pot aduce argumente zdrobitoare în favoarea ateismului, cert este că rațional vorbind :

Majoritatea religiilor se contrazic între ele (și asta este un fapt care nu poate fii combătut) exemplu dacă Islamul este adevărat , Creștinismul, Budismul, Iudaismul și ateismul sunt false și dacă ateismul este adevărat islamismul, creștinismul … sunt false.

În consecință :

1. Dacă nicio religie nu este adevărată, atunci toată lumea credincioasă este nebună, delirantă… sau
2. Dacă o religie este adevărată , atunci toți cei care cred în celelalte religii sunt nebuni, deliranți.

Cred totuși că aceste argumente nu îți vor zdruncină așa cum ar trebui convingerea că ceea ce crezi este și just , dar trebuie să înțelegem că aceste convingeri sunt împărtășite atât de cei care cred în religia lor cât și de ceilalți pe care mai sus îi considerăm nebuni/deliranți în egală măsură.

Însă eu știu că cei care sunt acum îndoctrinați de aceste convingeri sunt persoane cărora le-a fost hrănită conștiința încă din copilărie cu aceste credințe la o vârstă fragedă când nu erau capabili să gândească critic. Chiar și eu am remușcări câteodată, deși sunt convins că nu o să pățesc nimic dacă vorbesc de rău (Numele Domnului în deșert parcă era). Asta pentru că am fost și eu hrănit la rândul meu cu aceste temeri, nu fă asta că te bate Dumnezeu, te pedepsește, și nu orice pedeapsa … o să mergi în Iad unde o să te tortureze dracii pe vecie…

Însă dacă ești bun și crezi și nu pui la indoaiala credință mergi în Rai într-un etern paradis…

Această mentalitate de a nu pune la îndoială nimic este considerată o virtute și se cheamă credință !

Chiar dacă aceste amenințări și promisiuni nu sunt adevărate , în această manieră copiii sunt crescuți să învețe asta și sunt prinși în această închisoare mentală.

Ca și creștin cred că vă spuneți cu tărie că de această manieră în general milioane de evrei și de musulmani sunt îndoctrinați zilnic de mici copii. Dar voi nu , ortodoxismul sau creștinismul sunt cele adevărate, voi nu sunteți îndoctrinați, însă dacă Creștinismul/Ortodoxismul ar putea fi fals, voi de unde știți că nu este așa?

Să accepți că ai putea să te înșeli sau să greșești, ne poate permite să fim mai obiectivi când vine vorba despre credințele noastre, putem să examinăm motivele din spatele credinței respective și să le catalogăm drept raționale și adevărate.

Cum spuneam mai sus considerați următorele implicații :

1.  statistic este foarte probabil că tu să te înșeli când vine vorba de faptul că credință / religia ta este adevărată
2. și tu ești subiectul acelorași metode de îndoctrinare  care au condus alte milioane de oameni din alte religii să creadă în religia lor la care tu dacă nu ești apartenent îi consideri pe ei nebuni sau deliranți.
3. Continui să crezi în fapte care ți-au fost inoculate încă din copilărie

În istoria lumii sunt cunoscute ca existând nu mai puțin de 2800 de religii și în egală măsură milioane de oameni care cred sau au crezut într-o religie la un anumit moment dat la fel de mult cum tu crezi în religia ta.

Acum tu decizi dacă începi măcar să pui la îndoială să continui să crezi într-un zeu care pedepsește tot ceea ce nu îi convine… în fapt este atât de capricios încât nici nu știi ce este bine și este rău.

Pe de altă parte din mii de alte considerente nu pot să cred într-un zeu care ne stinge viețile ca pe lumânările unui altar propriu, care nu face nimic atunci când sute sau mii de noi născuți sunt uciși într-un tsunami (1500 de copii sub 2 ani au fost uciși în 2004 după tsunami din Thailanda).

Dacă voi gășiți un motiv în asta sunt gata să ascult.

Mulțumesc.